Crazy lil’ person

People told me it’s not ok. Did not believe them. BAD MOVE!!

People told me I’m crazy. Did not believe them. BAD MOVE!!

It was not ok and I was crazy. BAD MOVE!!

Listen to what friends and family say! Most of the times… they are right.

Insomnie. Sfaturi nocturne date oamenilor “bolnavi”

Sufar, profund, de insomnie. De doua zile nu pot dormi cum trebuie. Cand nu dorm, evident, incep sa gandesc. Aiurea.

Ma gandeam la faptul ca mi-e dor de mine, vesela, fara griji si regret ca nu am reusit sa fac decat putin din ce mi-am propus.

Sunt constienta ca am trait o mica parte din viata mea, dar, daca este asa, atunci de ce spun toti adultii (peste 40 ani) “traieste-ti viata acum, ca mai incolo….” Mai incolo ce? Ce se intampla mai incolo? Dupa 40 ani nu mai traiesc? Nu mai traiti, voi, cei care spuneti asemenea cuvinte? Sau va este pur si simplu mai usor sa folositi scuza asta pentru a nu mai trai, pentru a nu mai simti? Cine v-a spus si de ce ati crezut o asemenea aberatie? De ce va este frica? De ce va ascundeti in spatele acestor cuvinte si, mai grav, de ce dati mai departe o informatie total gresita?

Nu inteleg. Trebuie sa ai peste 40 de ani ca sa ajungi sa intelegi? My God.. pai atunci nu vreau, refuz sa ajung la 40 de ani.

Am cunoscut o doamna. Avea 70 si ceva de ani. Am ajuns s-o vizitez si s-o cunosc. Este cea mai plina de viata persoana pe care am cunoscut-o. Ea nu gandea ca voi, credea ca viata trebuie traita din plin la orice varsta. Iar ea, la cei 70 si ceva de ani ai ei, traia din plin. Zambea, radea, glumea, plangea. Traia si nimic mai mult.

Un sfat celor care nu pot privi mai departe de grijile, bolile, durerile lor:  Incetati sa fiti atat de preocupati de persoana voastra, de durerile, bolile voastre. Incepeti sa fiti optimisti, sa vedeti lumea din jur si cat te poate bucura o simpla raza de soare sau un zambet. Daca nu puteti singuri atunci cautati ajutor profesionist si nu mai incercati sa ii aduceti pe ceilalti in aceeasi stare!

do it or not 2

Am facut ceea ce am crezut ca e bine. Fara sa stau prea mult pe ganduri. A fost ok? Si da si nu.

Despartirea temporara: “Am facut ce trebuia? Oare ar fi mers mai bine daca nu plecam/fugeam? Am luat decizia buna?”

Impacarea: Dulce ca mierea.. primele 2 saptamani. Restul? Potential cosmar amestecat cu momente de claritate. Cearta, cearta, cearta, cearta! Nepotrivire de caracter.

Despartirea totala: Inevitabila? In cele mai multe cazuri da. Evident ca poti lasa de la tine si sa o eviti. Dar… merita sa lasi atat de mult de la tine incat uiti cine esti, de ce esti ceea ce esti, ce vrei sa devii?

Raspuns pentru ultimul paragraf: Nu. Nimic nu merita. Nu este o relatie sanatoasa pentru ambele persoane daca uiti, daca uiti sa iti urmaresti scopul, dorintele, daca dorintele altora ajung sa fie mai importante ca ale tare.

Solutia? Presupun ca echilibrul ar fi solutia. Intrebare: Il poti mentine? Inca una, daca da, pentru cat timp?

Eu nu am reusit. Mai incerc.

New saying in my dictionaire: “One apple a day keeps the doctor away”. Nu are nici o legatura dar am simtit nevoia sa scriu asta

Liniste… ce bine este!