do it or not 2

Am facut ceea ce am crezut ca e bine. Fara sa stau prea mult pe ganduri. A fost ok? Si da si nu.

Despartirea temporara: “Am facut ce trebuia? Oare ar fi mers mai bine daca nu plecam/fugeam? Am luat decizia buna?”

Impacarea: Dulce ca mierea.. primele 2 saptamani. Restul? Potential cosmar amestecat cu momente de claritate. Cearta, cearta, cearta, cearta! Nepotrivire de caracter.

Despartirea totala: Inevitabila? In cele mai multe cazuri da. Evident ca poti lasa de la tine si sa o eviti. Dar… merita sa lasi atat de mult de la tine incat uiti cine esti, de ce esti ceea ce esti, ce vrei sa devii?

Raspuns pentru ultimul paragraf: Nu. Nimic nu merita. Nu este o relatie sanatoasa pentru ambele persoane daca uiti, daca uiti sa iti urmaresti scopul, dorintele, daca dorintele altora ajung sa fie mai importante ca ale tare.

Solutia? Presupun ca echilibrul ar fi solutia. Intrebare: Il poti mentine? Inca una, daca da, pentru cat timp?

Eu nu am reusit. Mai incerc.

New saying in my dictionaire: “One apple a day keeps the doctor away”. Nu are nici o legatura dar am simtit nevoia sa scriu asta

Liniste… ce bine este!