Insomnie. Sfaturi nocturne date oamenilor “bolnavi”

Sufar, profund, de insomnie. De doua zile nu pot dormi cum trebuie. Cand nu dorm, evident, incep sa gandesc. Aiurea.

Ma gandeam la faptul ca mi-e dor de mine, vesela, fara griji si regret ca nu am reusit sa fac decat putin din ce mi-am propus.

Sunt constienta ca am trait o mica parte din viata mea, dar, daca este asa, atunci de ce spun toti adultii (peste 40 ani) “traieste-ti viata acum, ca mai incolo….” Mai incolo ce? Ce se intampla mai incolo? Dupa 40 ani nu mai traiesc? Nu mai traiti, voi, cei care spuneti asemenea cuvinte? Sau va este pur si simplu mai usor sa folositi scuza asta pentru a nu mai trai, pentru a nu mai simti? Cine v-a spus si de ce ati crezut o asemenea aberatie? De ce va este frica? De ce va ascundeti in spatele acestor cuvinte si, mai grav, de ce dati mai departe o informatie total gresita?

Nu inteleg. Trebuie sa ai peste 40 de ani ca sa ajungi sa intelegi? My God.. pai atunci nu vreau, refuz sa ajung la 40 de ani.

Am cunoscut o doamna. Avea 70 si ceva de ani. Am ajuns s-o vizitez si s-o cunosc. Este cea mai plina de viata persoana pe care am cunoscut-o. Ea nu gandea ca voi, credea ca viata trebuie traita din plin la orice varsta. Iar ea, la cei 70 si ceva de ani ai ei, traia din plin. Zambea, radea, glumea, plangea. Traia si nimic mai mult.

Un sfat celor care nu pot privi mai departe de grijile, bolile, durerile lor:  Incetati sa fiti atat de preocupati de persoana voastra, de durerile, bolile voastre. Incepeti sa fiti optimisti, sa vedeti lumea din jur si cat te poate bucura o simpla raza de soare sau un zambet. Daca nu puteti singuri atunci cautati ajutor profesionist si nu mai incercati sa ii aduceti pe ceilalti in aceeasi stare!