Avocado Salad – master chef: Horea’s mom!

Posted in Cooking time!, fun time!, gargarita rita on April 24, 2012 by gargalina
  1. 1 avocado fruit
  2. lemon juice from 1/4 lemon
  3. 3cloves of garlic
  4. salt and pepper, as much as you feel is ok.

==========================================

  1. Peel the avocado
  2. Squash the avocado and the cloves of garlic (a blender makes this job easier)
  3. mix them together, add the lemon and the salt and pepper.
  4. Voila! A delicious Avocado salad 🙂

And again, thanks, Horea’s mom

 

Broken down.

Posted in it's me, middle of the night. Good morning! on April 20, 2012 by gargalina

A shell, a broken glass or bottle… That is how I feel lately. Do you know how it feels like when you know, or have the impression, that nobody can fix you? That is how I feel. In a way damned to be this insensitive woman. I forgot, I think, how it is to care for someone. Actually,… I did not forget not at all, I just don’t want to feel. There is a thing that scares me about feeling, if I care, or start letting emotion in, I will also have to feel the pain. I don’t want that, don”t need it, not now…

Today, all day long, I laughed, as much as I could, for not reason at all. Why? Because if I didn’t I would cry or be hysterical or something similar.

I am tired of being scared, scared of my emotions, scared of myself and what I could accomplish (so’to speak) if I let myself go.

I am scared of myself, you, the world, a cruel world that does not care about anything but yourself! It is not fair that I should be scared! It is not fair that I can’t relax and find happyness in the simple things of life. It is not fair that I feel abandoned and small. It simply is not fair!

There is still a child within, waiting, waiting to be rescued…Who will have the courage to break the shell? Who will have the patience to break it?

Na!

Posted in changes are about to happen, mind game, spring, who knows? on February 9, 2012 by gargalina

In ultimul timp am fost ba suparata pe cineva, ba speriata de altcineva, ba plictisita, ba m-am simtit vinovata de cate ceva. Pot spune ca am trecut printr-o multitudine de stari dar e normal, sunt om. Totusi, acum ca lucrurile s-au mai linistit, am inceput sa ma gandesc, la actiunile mele si la faptul ca singura m-am pus in situatiile respective. Dragut.

Ce faci cand te simti vinovata? Incerci sa te ascunzi de lume pana iti trece? Nu, cauti probleme si chestii ciudate la celalalt si iti spui “AHA! D-aia!”. Si ce faci cand ajungi la concluzia ca nu doar le cauti, si unele chiar exista, te sperie fantastic. Pai, cam atunci e momentul sa “push the PANIC button” si sa fugi, cat mai poti… or he/she will get you: MUHAHA. Sau mai sunt altii care dupa o luna de relatie, cand se termina, cauta razbunare: “AHA, ti-o platesc eu tie javra!”. Umm, 1 la mana: o luna nu se poate numi relatie propriu-zisa, 2: e ciudat ca omul respectiv e suficient de “matur” sa se gandeasca la asta; 3: stau si ma gandesc de cate ori eu sau vreo prietena de-a mea am fost parasite, deceptionate, blah blah, si nici prin gand nu ne-a trecut sa ne razbunam, face parte din “dating scene” toata treaba. De fapt, 1st rule of dating: YOU WILL BE DECEIVED, LIED TO, CHEATED ON.

Na, nu stiu unde vreau sa ajung, sincer. As vrea sa existe o pastila pe care o iei si te regasesti imediat, sa treci super usor peste toate chestiile ce vin din despartiri. Stii, cand termini o relatie, doua, ajungi la concluzia ca acele relatii ti-au furat ce aveai tu mai de pret, pe tine. In functie de durata relatiei fura cat mai mult, deci, dupa o relatie de 2 ani, ca si exemplu, ti-ar trebui vreun an sa te regasesti. Dupa una de 6 luni, vreo 2-3 luni, si asa mai departe.

Deci, ce e mai bine? Sa fii singur, si din cand in cand sa gasesti pe cineva cu care sa “socializezi”, astfel ajungi sa te pastrezi intact, nu pierzi nimic si nu mai ai nevoie de “pastila”? Sau, sa fii intr-o relatie, sa-ti petreci tot timpul cu acea persoana, sa ajungi sa te identifici cu el/ea respectiv cu relatia in sine, drept urmare sa te pierzi? O relatie, evident, are beneficiile ei (destul de multe), in acelasi timp sa fii singur are la fel de multe beneficii (mai ales, ca si trofeu, libertatea!).

Na! Pick one, if you can 😦 Cel mai simplu, flip a coin 😉

Oricum, ce vroiam de fapt sa spun e ca imi e dor de primavara si de conversii mei 😦

!!!

Posted in changes are about to happen on December 7, 2011 by gargalina

Imi vine sa urlu… sa fug in lume si sa nu ma mai intorc, sa nu ma mai uit in spate. Voi toti care imi faceti rau, voi toti care spuneti incontinuu “n-am vrut”, “scuze”, va spun ceva, nu e suficient!!! Nu o sa fie niciodata suficient. Putin imi pasa ca va simiti prost, ca va pare rau, mie imi pasa doar de faptul implinit. Ganditi dracului inainte sa faceti ceva, iar daca sunteti beti si nu ganditi corect, plecati acasa, trageti un pui de somn si mai vorbim apoi!

Intr-o zi ma voi enerva asa tare incat voi uita de ratiune, de mine, de faptul ca nu suport violenta, si voi plezni pe cineva!

Viitorul sau trecutul?

Posted in anything that comes in my mind, Long nights at work, moods on December 6, 2011 by gargalina

Viitorul, toti ne gandim la el, toti ne dorim sa avem un viitor mai bun, sa traim cat mai bine, sa avem multi bani, sa putem face tot ce vrem, orice vrem. Eu ce vreau de la viitor? Hmm… nu stiu, cred ca in primul rand vreau sa incetez sa mai gandesc in viitor, sau in trecut. Sa nu ma mai gandesc “ce fain va fi cand..” sau “oare cum ar fi daca..”.

Pentru ca momentan gandesc si cumva (ciudat) traiesc in viitor sau trecut, nu ma pot abtine sa nu ma intreb, cum ar fi daca nu as mai face asta? Cum ar fi daca as trai in prezent si m-as concentra pe el. Probabil rezultatul ar fi unul fericit. As fi mai relaxata si fericita. Sa analizam putin asta, daca as inceta sa ma traiesc in trecut as trece mai usor peste toate dezamagirile si durerile suferite, drept urmare as putea trece mai usor peste cele din prezent. In ceea ce priveste viitorul, cred ca mi-ar placea foarte mult sa nu mai sper atat. In acelasi timp daca incetez sa mai sper cu ce raman? Daca incetez sa sper o sa mai lupt, o sa mai am pentru ce sa lupt? Na, ia uite cate intrebari, fara raspuns. Poate au raspuns dar imi scapa mie. Ce sa zic, am obosit putin.

Vreau libertate. Vreau sa fiu libera sa spun ce simt, ce cred. Vreau oameni in jurul meu care nu ma judeca pentru ce gandesc si spun, si modul cum spun lucrurile sa ma inteleaga sau macar sa incerce, asa cum incerc si eu. Vreau sa fiu suficient de libera incat maine, daca vreau, sa pot pleca cu rucsacul in spate prin Europa, fara nici un ban in buzunar, cu niste conserve.

Vreau, sper, here we go again 🙂

Of, sarbatorile astea…

Posted in it's me on December 6, 2011 by gargalina

Nici bine nu s-a facut 1 decembrie si au si inceput: colindele prin magazine, restaurante, baruri, radio etc., brazi impodobiti peste tot, tarabele din Piata Sfatului au aparut si ele pline cu vin fiert si bunataturi. Na, ce sa zic, veselie mare! Doar au si de ce sa se veseleasca oamenii, sarbatorile au magia lor.

Luand cele mai sus in considerare nu ma pot abtine sa ma intreb, de ce nu simt si eu veselia sarbatorilor. In fiecare an aceeasi poveste, ma uit la oamenii din jurul meu, veseli toti, prieteni, iubiti, parinti si copii iar eu, eu.. Eu ce? Eu oftez, si atat.

 

 

 

:D:D

Posted in gargarita rita, it's me on May 18, 2011 by gargalina

Pentru cei care nu mai stiu cantecelul asta 😉

Un elefant
Se legana,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
panza nu se rupea,
A mai venit un elefant.
Doi!

Doi elefanti
Se leganau,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
panza nu se rupea
Au mai chemat un elefant.
Trei

Trei elefanti…(pana la 10)

Zece elefanti
Se leganau,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
Era prea grea,
Au cazut toti elefantii!
Buff!